iertare&co

fratilor..mai stiti sa iertati? hai ca sunt sigur ca va amintiti de conceptul acesta ascuns undeva adanc in creierele voastre. ma uit in jurul meu si incep sa ma simt singur si..ciudat. pentru ca atunci cand ramai printre putinii care practica acest sport, Tu esti cel ciudat, nu EI, restul. i mean..ce naiba se intampla? ne-am contaminat toti cu virusul asta mancator de suflete al trufiei, al nesimtirii si mandriei, simtim ca ne arde limba daca spunem ceva de genul "iarta-ma, am gresit" sau "bine, hai lasa, amandoi stim ca e o prostie" sau "stai linistita, e ok, a trecut, let by gones be bye gones". un barbat se cearta su sotia pentru a petty reason cum ar fi ca unul dintre ei nu a stins lumina sau nu a dat pisica afara si evident ca nu se impaca pe loc, pentru ca-hey-e mereu un maine, e mereu loc de impacare alta data, lasa acum sa fiarba, ma simt si eu in putere. si dimineata se scoala din pat si evident ca nu ii vorbeste, se pregateste de servici, pleaca, ajunge la servici-prin puterea vointei il vom plasa in america, in world trade center la ultimele etaje, in ziua de 11 septembrie 2001. si sta si isi incepe lucrul, fara sa fi vorbit cu sotia, fara sa fi rezolvat problema pentru ca-hey-lasa ca ma intorc acasa la pranz cu flori si vorbim poate ne-o si tragem pt ca nimic nu e mai bn ca make-up sex. si..tragic, extrem de tragic, pentru acel om "maine" nu va mai exista. stie ca va muri si tot ce poate sa faca este sa se gandeasca in acele ultima clipe la cat de meschin a ajuns si cat de mercantil i-a devenit sufletul, cat a lasat sa moara in el bunatate si sentimente si tot ceea ce a fost candva frumos si pur, nu poate decat sa puna mana pe telefon si sa isi sune sotia sa ii spuna ca ii pare rau, ca o iubeste, ca ii pare rau ca au pierdut that last night, unde last are valoare dubla in argumentatia mea, sunt sigur ca va dati seama. tot ce am scris mai sus este extras dintr-un stand-up comedy act al lui carlos mencia-nu am vrut sa take credit pentru chestia asta. am reprodu-s o aici insa pentru a incerca sa..point out something. nu stiu exact cat de idiotish a iesi, nu stiu exact cat de mult sau putin va insemna pentru cineva sau DACA va insemna ceva pentru cineva insa..dudes..we're dying. we are all dying si daca ar fi vorba numai de moarte trupeasca ar fi ok pentru ca e ceva natural si implacabil. insa ne mor sufletele si inimile si am pierdut stiinta de a le reinvia, de a le readuce pe linia de plutire. alt exemplu idiot..dupa un film-fie el romantic, fie el cu inteles adanc-in fine, un film care sa spuna cu adevarat ceva, imediat dupa ce s-au aprins luminile intreaga sala da buzna afara, unii cu ochii pe ceas, altii cu telefonul la ureche, altii indreptandu-se spre mc or smth, insa absolut toti in acea viteza ametitoare a omului care vrea sa fie "modern". societatea moderna=viteza. CATRE CE ALERGATI FRATILOR?! oricum va prinde din urma, orice ati incerca sa faceti. in loc sa take the time sa respirati aerul asta poluat gandindu-va sunteti undeva pe un platou sau la mare, in loc sa priviti cerul cateva secunde, in loc sa porniti agale, lovindu-va de oameni pe strada pentru ca v-ati lasat patrunsi de intelesul si mesajul productiei si incercati sa grasp that knowledge with all your being..fugiti. si fugiti si fugiti si fugiti din liceu in liceu, din facultate in facultate, din slujba in slujba, din femeie/barbat in femeie/barbat pana cand intr-o zi in timp ce fugiti vi se intuneca privirea si muriti. si stiti ce e ironic? ca pe ultimul drum..suntetm toti dusi incet.extrem,extrem de incet, as a bitter reminder of the life that we have lost running si ca o incercare de a atrage atentia celorlalti, plimbandu-ne prin fata lor in acel macabru cortegiu, ca viata merita TRAITA nu alergata, avand impresia ca o traim. mi-am pierdut ideea..vroiam sa make a big ending dar..sometimes..sometimes..